Floarea vietii mele:Lacramioara.

DSC07896

Crampei din viata

Toate aceste articole sunt crampeie de viata. Sunt clipe traite, sunt experiente care au marcat si marcheaza intr-un fel sau altul trecerea prin viata. Fie ca se numesc amintiri din trecut sau clipe prezente, ele exista si ne imbogatesc zilele.

Internetul si tehnica au deja un culoar bine stabilit in cele zilnice. Ne intalnim, ne salutam, ne respectam, apreciem ceea ce are ecou in sufletul nostru sau trecem fara a spune nimic, acolo unde vibratiile sunt inexistente. Inerent, atasamentul si prietenia se leaga cu fire invizibile numite sentimente umane.

O sa ma intrebi, ce legatura au toate acestea cu remediile naturale? cele cu care te-am obisnuit de atata timp! Au, pentru ca toate pornesc de la dorinta de a ne fi mai bine, de a invata sa luam partea plina a paharului, de a uita rautatile si invidiile, de a gasi in acea frunza pe langa care trecem, un leac, de a descoperi din nou, in viata noastra, dragostea si principiile sanatoase.

24 aprilie 2004

Acum 12 ani eram in maternitate. Pe atunci, o mamica speriata de tot ce insemna in acele momente noul ce urma sa vina. Pe atunci, un om care abia deschidea calculatorul, si atunci doar ca sa ascult muzica. Da, in maternitate, asteptand sa vina pe lume acest copil unic.

Fiecare copil e unic pentru parintele lui. Fiecare copil este cel mai bun, cel mai frumos, cel mai drag pentru cei doi parinti, ale caror gene le poarta mai departe in viitor. Bunicii mei, din partea ambilor parinti, aveau sase copii. Acesti copii, la randul lor, au avut si ei copii, dar doar trei. Generatiile merg mai departe si noi, nepotii bunicilor, mai avem cate un copil, rar doi, iar cauza sta in conditiile si nivelul de trai, care au scazut si ne-au adus in zilele noastre asa cum suntem.

Si atunci, ca si acum, era saptamana dinaintea Floriilor, o sarbatoare cu semnificatii aparte pentru cei cu credinta in Dumnezeu. In primele minute ale unei zile care abia incepea, pe 24 aprilie, a venit pe lume Luana Lacramioara. Datorita ei aceste randuri, acest blog are viata.Viata pe care o aduci tu, cel care petreci aici minute mai multe sau mai putine. Nu as fi crezut niciodata ca acea mamica timida, sfioasa, tacuta care eram atunci, la nasterea fetitei mele, poate ajunge azi, la 12 ani diferenta, la un blog citit, apreciat si cunoscut in site- urile de acelasi gen si nu numai.

Evoluam mereu, daca ne dorim acest lucru. Evoluand, trecem intr- o noua etapa a vietii. Cea in care incepem a darui fara a astepta ceva in schimb. Emotiile pozitive si gandurile de aceeasi natura, au facut din mine un om puternic, care stie ca nimic nu este intamplator pe acest pamant. Bucuriile si greutatile le primim pentru a ne cizela, pentru a descoperi in noi, diamantul care lumineaza in jurul lui si mai ales pentru a lasa un reper bun intre cei dragi.

Iar tie fata mea, iti doresc din suflet, sa ai grija sa- ti faci viata asa cum iti doresti, pentru ca nimeni si nimic nu va trai in locul tau. Puterea sa- ti stea in educatie, fericirea sa fie acolo unde zambetul nu va lipsi, iar competitia sa fie, nu cu ceilalti, ci doar cu tine. In fiecare zi, mai buna ca ieri, mai puternica ca luna trecuta, mai voioasa si mai prietenoasa cu oamenii de langa tine. La multi ani copil drag!

In cele100 de articole pe care le gasesti aici, ai fost partasul invizibil, dar pe care l- am simtit mereu, al acestor trairi. Tie, prieten cititor, iti multumesc ……..

Cu sanatate pentru tine

 CherryLady pe Facebook

Mioara  Hususan

Tags: , ,

Facebook Comments:

Leave A Reply (No comments so far)

No comments yet

250x250

Arhive

Articole

Categorii

Ascult Si Citesc

Buton

Bloguri, Bloggeri si Cititori